Pot cumva să îi mulțumesc pe toți?

Aud adesea aceasta întrebare: Poți să îi mulțumești pe toți?

Iată ce spuse Esop în fabula sa:

„Un bătrânel își luă nepoțelul și măgarul să facă o plimbare la târg. Îl sui pe copil călare și… la drum! Nu peste mult timp le ieșiră în cale doi drumeți pe care îi prinse mirarea: ”Ia uite, copilul sprinten și jucăuș cățărat pe măgar iar moșul abia se târăște prin praf…”

Ce să facă omul, îl dădu jos pe nepoțel și se sui el pe măgar. Puțin mai încolo, alți doi drumeți se supărară pe moșneag: ”Ia uite ce bădăran, el sus călare și copilul firav și mititel abia se ține după el!”

Omul nostru se gândi că au destul dreptate, așa că îl luă pe copil lângă el. Iar veniră doi în cale și se oțărâră la bătrân: ”Ce, i-ați pus gând rău măgarului?”

Se dădură amândoi jos și o luară la pas pe lângă animal. ”Ha, ha, ha! râseră alți doi trecători. Ăștia au scos măgarul la plimbare!”

Mai rămăsese doar să-l ia pe măgar în spinare…

Așadar, e tare greu să îi mulțumești pe toți... După o plimbare în jurul satului constați că poți să întâlnești toate părerile posibile, dar nu le poți îndeplini pe toate.

Deci ce rămâne de făcut? Trebuie să alegi înțelept! Părerile oamenilor contează, dar trebuie neapărat cântărite bine. Iar pentru aceasta îți trebuie câteva principii solide de viață.