Un om a mâncat într-o zi un măr. Când a teminat, a aruncat coceanul pe jos. A doua zi la fel, a treia zi la fel și tot așa 7 zile, cât o săptămână. La finalul săptămânii primi în vizită un verișor. Când acesta intră în cameră, fu copleșit de mirosul coceanelor de măr aruncate... pe sub masă. Încercă să ignore mirosul, dar nu reuși. Astfel că, discret, sugeră gazdei că... ceva nu miroase bine. Omul nostru nu prinse aluzia. Astfel că musafirul se văzu nevoit să mai spună o dată că... ceva nu miroase bine. A treia oara musafirul încercă o abordare mai directă: Oare... hai să vedem... dacă nu cumva... ceva stricat s-o fi strecurat pe aici...
Omul acceptă în cele din urmă... căutară ce căutară, în aparență toate arătau frumos, nimic suspect. Când colo, ce să vezi... iată ce găsiră: coceanele de măr aruncate pe sub masă. Dar cum de nu simțise și el mirosul...? obișnuința... este una dintre cauzele nenorocirii treptate, pas cu pas. Astfel că, o dată găsită problema se apucară de lucru. Ce au de făcut: o matură, o lopată și un gunoi. Problema rezolvată.
Așadar, e bine din când în când să mai facem curățenie, să mai verificăm dacă nu cumva din neatenție, din greșală am pierdut ceea ce e important, s-au strecurat greșeli, erori... care ne costă.
Sau dacă primim câte un mic impuls, e bine să fim receptivi și cel puțin să ne gândim bine dacă nu o fi adevărat.
Iar dacă e adevărat, problema trebuie rezolvată în cel mai potrivit mod, nu dosită sub masă sau sub covor (cum zice vorba populară) pretinzând că totul e așa cum trebuie să fie.