Nu putem să adunăm în viața noastră și gunoaie și comori. Le luam ori pe unele ori pe celelalte.
Dacă vrem să realizam ceva frumos în viață, ar fi bine să ne golim brațele minții noastre de NU-urile pe care le adunăm în fiecare zi. Și asta nu pentru a face tot felul de trăsnăi ci pentru a ne infrumuseța caracterul!
Fetiţa care l-a luat pe NU în braţe
după Octav Pancu-Iaşi
Va spun ca sa stiti si voi: cuvintele care imi trebuie pentru povesti le scot din calimara…
Intr-o zi, un cuvant nu vru sa iasa afara.
Tot ciocanind desperate in sticla cu penita, din calimara iesira cuvintele: Politete, Harnicie, Prietenie.
– Hai, spune-ne ce cauti!
– Il caut pe “Nu”. Fara el nu pot termina povestea.
– Pe “Nu”? L-a luat o fetita in brate si nu-i mai da drumul…
– Daca, de pilda, vorbi cuvantul Harnicie, ii spune mama: “Pune masa!” sau “Adu apa!” sau “Matura!”, fetita spune ca nu poate; are pe “Nu” in brate…
– Ori daca, vorbi cuvantul Politete, bunica vine de la piata, aducand doua cosuri grele, fetita cu “Nu” in brate nu sare sa-I deschida usa…
– Ori daca, vorbi cuvantul Prietenie, o colega o roaga sa-i ajute la o problema grea, fetitei cu “Nu” in brate nici nu-i pasa…
– Si unde sta fetita care l-a luat pe “Nu” in brate? intrebai eu.
– Te conducem noi, se oferira cele trei…
Desi era tarziu, o gasiram dormind. “Nu”, din brate, era insa treaz:
– Nu ma intorc! zise el. Nicaieri n-am dus-o mai bine ca-n bratele acestei fetite. Nu merg la tine, nu, nu, nu!
Chiar atunci se auzi glasul mamei fetitei:
– Hai, scoala-te ca e tarziu! Pune masa, e ora pranzului!
– Indata! raspunse in locul fetitei, Harnicia. Si cat ai clipi, asternu masa, deschise bufetul si scoase farfuriile. In dreptul fiecarei farfurii impaturi si cateva servetele de hartie.
Pe scari se auzira pasii bunicii. Politetea nici nu astepta s-auda batai la usa. Alerga si o deschise, lua sacosa cu cumparaturi din bratele bunicii…
Intre timp Prietenia rezolvase problema cu care venise colega fetitei care l-a luat pe “Nu” in brate…
Cand fetita se trezi si se dadu jos din pat, veni la mama sa si aceasta o lauda:
– Tare frumos ai asezat masa! Poftim cotorul acesta de varza.
Bunica-i darui un mar:
– Ia-l! Esti o fetita saritoare.
Colega nu se lasa mai prejos:
– Am doua nuci. Una tie si una mie!
Fetita intinse mainile sa primeasca darurile, dar, in clipa aceea, il scapa pe “Nu” din brate.
Eu, care atata asteptam, il apucai de-o ureche si plecai grabit acasa. Ajuns acasa, il aruncai pe “Nu” in calimara si rugai cuvantul Paznic sa-l pazeasca strasnic. Ca sa nu-l mai poata lua nici o fetita si nici un baiat in brate…
