Nu putem să adunăm în viața noastră și gunoaie și comori. Le luăm ori pe unele ori pe celelalte.
Dacă vrem să realizam ceva frumos în viață, ar fi bine să ne golim brațele minții noastre de NU-urile pe care le adunăm în fiecare zi. Și asta nu pentru a face tot felul de trăsnăi ci pentru a ne înfrumuseța caracterul!
Fetița care l-a luat pe NU în brațe
după Octav Pancu-Iași
Vă spun, ca să știți și voi, cuvintele care îmi trebuie pentru povești le scot din călimară… Într-o zi, un cuvânt nu vru să iasă afară. Tot ciocănind disperat în sticlă cu penița, din călimară ieșiră cuvintele Politețe, Hărnicie, Prietenie.
– Hai, spune-ne ce cauți.
– Îl caut pe NU, fără el nu pot termina povestea.
– Pe NU? L-a luat o fetiță în brațe și nu-i mai dă drumul…
– Dacă, de pildă, vorbi cuvântul Hărnicie, îi spune mama ”Te rog, pune masa” sau ”Adu apa” sau ”Mătură aici puțin”, fetița spune că nu poate; îl are pe NU în brațe…
– Ori dacă, vorbi cuvântul Politețe, bunica vine de la piață aducând două coșuri grele, fetița cu NU în brațe nu sare să-i deschidă ușa.
– Ori dacă, vorbi cuvântul Prietenie, o colega o roagă să o ajute la o problemă grea fetiței cu NU în brațe nici nu-i pasă.
– Și unde stă fetița care l-a luat pe NU în brațe? întrebai eu.
– Te conducem noi, se oferiră cele trei…
Deși era târziu, o găsirăm dormind. NU din brațe, era însă treaz:
– Nu mă întorc! zise el. Nicăieri n-am dus-o mai bine ca-n brațele acestei fetite. Nu merg la tine, nu, nu, nu!
Chiar atunci se auzi glasul mamei fetiței:
– Hai, scoală-te că e târziu! Te rog pune masa, e ora prânzului deja!
– Îndată! răspunse în locul fetiței, Hărnicia. Și cât ai clipi, așternu masa, deschise bufetul și scoase farfuriile. În dreptul fiecărei farfurii împături și câteva șervetele de hârtie.
Pe scări se auziră pașii bunicii. Politețea nici nu aștepta s-audă bătăi la ușă. Alerga și o deschise, lua sacoșa cu cumpărături din brațele bunicii…
Între timp Prietenia rezolvase problema cu care venise colega fetiței care l-a luat pe NU în brațe…
Când fetița se trezi și se dădu jos din pat, veni la mama sa și aceasta o lăudă:
– Tare frumos ai așezat masa! Poftim prăjiturica aceasta.
Bunica-i dărui un măr:
– Ia-l! Esti o fetiță săritoare.
Colega nu se lasă mai prejos:
– Am două nuci. Una ție și una mie!
Fetița întinse mâinile să primească darurile, dar în clipa aceea, îl scăpă pe NU din brațe.
Eu, care atâta așteptam, îl apucai de-o ureche și plecai grăbit acasă. Ajuns acasă, îl aruncai pe NU în călimară și îl rugai pe cuvântul Paznic să-l păzească strașnic ca să nu-l mai poată lua nici o fetiță și nici un băiat în brațe…