Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână secată. Nefericitul animal se puse pe zbierat ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut.
Până la urmă, țăranul hotărî că, deoarece măgarul era bătrân, nu mai merita osteneala de a-l scoate din adâncul fântânii. În plus, fântâna era secată, deci trebuia acoperită... că doar nu o să mai cadă și altcineva în ea.
Așa că, țăranul își chemă vecinii ca să-i dea o mâna de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată și începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii.
Măgarul pricepu de îndată ce se întâmplă și se apucă și mai tare de zbierat.
După câtva timp, după multe lopeți de pământ aruncate în fântână, măgarul se potoli și tăcu.
Țăranul se duse să vadă cum i-a ieșit treaba, dar rămase uluit de ceea ce văzu...
Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neașteptat: se scutura de pământ și pășea deasupra pământului aruncat în fântână...
Până la urmă, măgarul ajuns la gura fântânii, sări peste margine și ieși afară, la lumina zilei!
Morala: în loc să discutăm interminabil despre toate greutățile care ne apar în cale (ceea ce e destul de obositor), poate e mai benefic să ne batem capul să găsim o modalitate de a ieși la suprafață...
Commentaires