Cât de des ne trece prin minte gândul și dorința (uneori așteptarea) exprimată în cuvinte de genul "să se termine o dată", "ce bine că am scăpat", "nu se mai termină?", "scap de una, dau de alta..." și altele asemenea. Dacă am întâlni zâna cu bagheta magică am ruga-o să ne ajute să... scăpăm.
În ultimul timp dorința supremă a omului este să scape (parcă am vrea să fim tot timpul în concediu).
Oare ce s-a întâmplat? Avem greutăți mai mari decât cei dinaintea noastră?
Diferența constă poate în perspectiva pe care o avem asupra vieții. Adevărul este că viața nu a fost definită ca fiind ușoară, lipsită de probleme... ci ca fiind o provocare. Iar dacă uneori ni se pare că alții o duc mai bine, poate că nu e chiar așa...
Definiția vieții nu s-a schimbat: viața e o provocare... de a crește, de a te maturiza, de a te descurca, de a învăța să fii mai înțelept.
Însă e cert că s-au schimbat așteptările noastre. Poate că, în loc să aspirăm la a scăpa de probleme sau să așteptăm speriați ca "să se termine o dată", e mai indicat să ne gândim că ceea ce contează cel mai mult este să avem puterea să le rezolvăm, iar pe cele care nu le putem rezolva, să avem puterea să le ducem. În plus, ca o încununare a reușitei acesteia, să învățăm să ne bucurăm de viață așa cum e ea, pentru că doar pe cea care o avem, pe aceasta o avem.
În viață ne așteaptă 3 feluri de probleme. Probleme care dispar de cum le arunci o privire sau poate că dispar chiar singure. Probleme care dispar doar după ce le vii de hac. Și probleme care nu dispar nici dacă te lupți cu ele. Când ești în acestea din urmă, e mai important să te rogi pentru puterea de a le duce, decât pentru dorința de a scăpa de ele.
댓글