Printre primele amintiri pe care le am sunt legate de grădina mea.
Se făcea că am o gradină. Era plină.... Nu mai încăpea nimic. Creșteau tot felul de ciudățenii în ea. Multe nici nu mai știu de unde le am, de unde au venit... Le-o fi adus cineva? O fi un cadou? O surpriză? Sau vreun ”prieten” nemulțumit că nu am fost la nunta lui mi-o fi strecurat vreo .... buruiană ... ?
A ... da! Buruienile .... of, buruienile acestea. Sunt așa de păcătoase.... Dacă ar ști cineva să îmi spună cum se scapă de ele ....? Vag îmi amintesc că am auzit de multe ori, pe mulți, spunând că sunt tare păcătoase.
Dar poate că ele sunt doar fidele?! Probabil că sunt singurul prieten adevărat pe care l-am avut vreodată. Cică așa se spune: prietenul adevărat te însoțește mereu și la nenorocire ajunge ca un frate. Păi, dacă e să privim lucrurile așa, atunci cu siguranță, acestea au fost cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată.
...și totuși cum pot scăpa de ele? Știe cineva?!