• Felicia Muresan

Sindromul eroului

Ați văzut oameni alergând tot mai mult ca să atingă Locul I?

Da, fuga după Locul I. Învățăm chiar și copii să alerge după Locul I.

Partea mai puțin plăcută este că doar unul poate fi locul I într-o competiție acerbă.

Dar ce se întâmplă cu ceilalți? Ce să înțelegem de aici? Restul pot fi aruncați la gunoi?

Nu ne pregătim nici pe noi, nici pe copii noștri să facă față situației în care nu ajung pe locul I.

Consider că această goană după locul I a devenit de fapt dușmanul nostru deoarece, în loc să ne trăim viața, ne-o alergăm.

Cum arată o viață alergată? ... suntem obosiți, agitați, dezamăgiți, nervoși, stresați ... și în final nemulțumiți, fără satisfacții (că doar cele de pe Locul I sunt bune... restul nu este bun; să ne amintim că ”doar unul poate fi Locul I într-o competiție acerbă; dar ce se întâmplă cu ceilalți? ce să înțelegem de aici? restul pot fi aruncați la gunoi?”).

Nu ne mai facem timp să respirăm, să gândim, să trăim (frumos), să facem o faptă bună, să zâmbim, să glumim, să citim o carte, să ne aplecăm spre o floare, spre un suflet de om, să ne rugăm .... și lista poate continua.

DA, rămâne să ne străduim sincer, cât putem de bine pentru a face ceva bun, dar apoi ... respirăm, gândim, trăim (frumos), facem o faptă bună, zâmbim, glumim, citim o carte, ne aplecăm spre o floare,spre un suflet de om, ne rugăm .... și lista poate continua.

Recente
Caută subiecte/ teme