Despre iertare

Iertarea este un cuvant alocat pentru a desemna cel mai inalt grad al reconcilierii.

Viata, si in special relatiile, ne intampina uneori cu momente dificile. Unele dintre acestea sunt din cauza faptului ca noi, oamenii, gresim... uneori mai putin, alteori mai mult... uneori greseala poate fi remediata... alteori nu...

In ultimul timp s-a dezvoltat o aversiune fata de unele cuvinte din aceasta categorie, ”gresala” si ”iertare” fiind doua dintre acestea. Totusi, aceste cuvinte sunt cuvinte ca orice altele, ele reprezinta ceva din realitatea noastra existentiala. Daca ne gandim bine, cateva litere intr-un dictionar nu ne pot face rau.

Pe cat de reala este ”gresala”, pe atat de reala este nevoia de ”a ierta”.

Iertarea este cel mai inalt grad al reconcilierii. Ea se aplica in mod special la cele mai ”inalte” greseli, adica cele care nu mai pot fi reparate (asta nu inseamna ca greselile care pot fi reparate nu ar fi bine sa fie iertate).

Ce facem insa cu greselile care nu mai pot fi reparate? Sau cu greselile care pot fi reparate, dar cel in cauza nu vrea sa le repare?

Sa ramai tot restul vietii in capcana greselilor neremediate este un scenariu tare neplacut. Exista cumva posibilitatea de a te elibera din aceasta capcana? ... sau vei fi vesnic condamnat sa ramai dependent de cel care ar putea sa repare, dar nu face acest lucru?

In mod special pentru acest tip de situatii ne-a dat Dumnezeu lectia iertarii. Daca ceea ce ti

s-a facut nu a fost reparat, nu a fost indreptat... iarta. Iertarea este in primul rand un leac vindecator pentru cel care sufera... si doar apoi pentru cel care a gresit. Iertarea vindeca sufletul si il elibereaza din prinsoarea urii, a nedreptatii, a neiertarii. A ierta nu inseamna a considera raul facut ca fiind un lucru bun. A ierta inseamna a-ti elibera propriul suflet din capcana nedreptatilor facute.

Da, intr-adevar, iertarea este o arta. Este o binecuvantare eliberatoare si poate fi invatata de catre cei care doresc sa o invete.