Trecutul

Spectator pe scena trecutului

de Elisabeta Claudia Creț

Noapte... întuneric peste tot,

gândul nu pot să- l opresc

din călătorie, deși ar fi bine.

Alte zări îmi par acum departe,

par reprezentate pe o scenă aparte.

Cândva am fost actor,

acum, simplu spectator

al unor tablouri sau acte.

Cum se poate?

Mintea este scena,

gândul ridică brusc cortina,

se-aprinde lumina.

Evenimente se perindă prin fața ochilor mei,

figurat aș spune

c-am fost și-n groapa cu lei.

Mă trezesc singură eu,

iar joc rolul cel mai greu.

Ca Iona, îmi strig ecou', nu am auditoriu.

Trecutul e tot mai șters, și-a pierdut din sens.

M-am răzgândit, nu zic nimic,

cum să fiu actor în trecut?

E răvășitor.

Simplu spectator, gândurile îmi adun,

las trecutul și îmi văd de drum.