Suntem la început de an. Ne bântuie obiceiul nostru sau al altora de a-și stabili obiective pentru noul an.
Ca să ne amuzăm puțin, ne amintim o glumă inventată de cei glumeți:
Se spune că la început de an ”toți” oamenii își fac planuri, liste de scopuri sau obiective pe care vor să le atingă în noul an. Statistica ne relevă faptul că până la 15 ianuarie, 80% dintre aceștia uită ce au scris pe lista lor. Până la 1 martie, 18 % dintre oameni pierd foaia pe care au scris lista de planuri, scopuri, obiective. Astfel că rămân doar 2%: doar 2% dintre oameni rămân perseverenți și acționează pentru împlinirea scopurilor propuse, dar... și aceștia mor până la 1 august...
Chiar dacă glumele noastre se construiesc pe realitățile noastre, totuși e bine de luat aminte la acest bun obicei de a ne facem o socoteală de sfârșit de an (așa cum am povestit în Felicitarea de Anul Nou) și o socoteală de început de an în care să ne propunem să urcăm încă câteva trepte în evoluția noastră. Aceasta nu presupune (doar) achizițiile materiale (mașină, case, haine, pantofi, parfumuri etc) ci presupune, în mod special, achizițiile spirituale, mentale, sufletești, de caracter și așa mai departe.
Chiar dacă pe parcursul anului pierdem din vedere ce am hotărât la început de an, chiar dacă ne lăsăm pe tânjală sau nu suntem suficienți de perseverenți, totuși merită să păstrăm acest bun obicei care ne va ajuta ca, pas cu pas, încet dacă nu repede, să urcăm spre o devenire mai frumoasă.
Dacă pierdem acest bun obicei, devenim ca o frunză bătută de vânt în toate părțile... fără țintă, fără scop, fără evoluție, fără devenire. Și ar fi păcat...
Ne-a dat Dumnezeu zile, hai să le folosim ca să devenim ceva mai frumos!
