Poți opri gândurile?
de Elisabeta Claudia Creț
Gânduri, miliarde,
să le numere,
cine poate?
Vin cu viteză năucitoare,
să te dezmeticești
poți, oare?
Le iei prea personal,
depui atâta elan,
te lupți cu ele,
de ce sunt
atât de rele?
Te frămânți,
te-nvinovățești,
nu reușești
să le oprești,
pacea s-a dus,
prea e apus.
Le întorci
pe fiecare parte.
"Cum se poate
eu să gândesc așa?"
nu înțelegi,
oricât ai vrea.
După atâta neclaritate,
lumină se face.
Gândurile vin,
nu pot fi oprite,
precum găinile grăbite
în curte la vecini,
să înceteze
poți să le spui?
Și de-ai încerca,
ai eșua.
Găinile, uneori, sunt lăsate,
alteori, alungate,
deși, deranjat,
vecinul nu se apucă
de tăiat.
Gândurile nărăvașe
nu vor să-ți dea pace,
dar tu ești în control,
nu pot face
ce vor.
Gândul nu-i acțiune,
ai mereu
opțiune.
